Democrația

Ghiță oftă îndelung – nu știa ce să mai facă. Stătea moleșit pe o bancă dosită la umbra unui tei falnic sprijinindu-și barba în coada lopeții de serviciu și din când în când mai sufla câte-o picătură de transpirație care-i venea în ochi.

Din cauza zădufului copleșitor nici măcar de lucru nu avea – toată lumea stătea dosită undeva la umbră sau în raza de acțiune a aparatelor de aer condiționat, iar pe afară țipenie. Așa că azi nu a găsit nici măcar un muc de țigară pe care să-l strângă. Totuși, de-i cald, de-i frig, de plouă ori bate vântul serviciul e serviciu și Ghiță, dârz războinic al curățeniei stă la strajă cu lopata-n mână, pregătit în orice clipă să lupte cu gunoaiele, chiar dacă pe străzi nu umblă nici măcar câinii vagabonzi .

Tot stând așa, fără treabă, Ghiță își dădu seama că se plictisea. Ca să treacă timpul mai repede a încercat să se gândească la ceva plăcut – a numărat de două ori cu aceeași satisfacție toate felurile de bere pe care le-a gustat în viața sa, a cântat cap-coadă câteva dintre manelele-hit ale verii, și-a adus aminte de toate peripețiile copilăriei, chiar și atunci când a căzut dintr-un copac direct în closetul vecinilor; cu toate acestea timpul părea să fie și el moleșit de zăpușeala de afară și se mișca alene ca melcul în umbră.

După ce petrecu un timp îndelungat în căutarea unui nou subiect de contemplație, neuronul lui Ghiță, în pragul extenuării, nu găsi altceva mai bun decât situația politică din țară și Ghiță se apucă să analizeze toată harababura din jurul acesteia.

– ”Mda.., se gândea Ghiță, un prim-ministru plagiator care ține la poziția sa mai ceva ca un câine care l-a mușcat pe un țăran de fundul nădragilor. Și celălalalt – cum îl cheamă? – partener de alianță care apare pe arena politică mai rar decât se duce un necredincios la biserică. Că și necredinciosul de!, mai dă pe la biserică din Paști în Crăciun dar ăsta cu urechi lăbărțate nici nu știu dacă vine la parlament sau unde-o fi trebuind să vină.”

Ghiță se învioră un pic – semn că politica, deși nu se așteptase, l-a trezit din moleșeală:

–  Da, dar oricum nu fac bine băieții ăștia… au acaparat prea multe instituții și acum se joacă de-a statul. Păi așa, nu mai e mult și ajungem la dictatură… Și noi n-avem petrol ca să vină americanii să ne aducă democrația.

Reclame