Burta

Trezit cu un disconfort groaznic la burtă, Ghiță se porni ca din pușcă acolo unde se duce și împăratul pe jos. Se simțea ca un balon umflat până la refuz care e gata-gata să pocnească de la atâta presiune așa că, sări peste câteva dintre tabieturile matinale pe care le practica în agalea-i călătorie spre tron. Nici tu căscat îndelung urmat de ștersul balelor cu dosul palmei și apoi ștersul palmei de fundul chiloților cu floricele; și dacă tot ajungea aici, mai trăgea și-o scărpinătură zdravănă că de, se mai întoarce omul în somn și părul ăla se-ncâlcește grozav și trebuie să-l mai îndrepți câtuși de puțin.

Dar de data aceasta nu – Ghiță nu-și permitea să încordeze un alt mușchi de teamă ca nu cumva să-i relaxeze pe cei care țineau în frâu furtuna din mațele sale. Cu aceste gânduri, odată terminat marșul în direcția closetului, abia de reuși Ghiță să-și tragă mândrețea de chiloți în jos și să ia poziția cuvenită că furtuna atât îndelung  ținută-n frâu se dezlănțui.

Atât de strașnice erau bubuiturile încât Ghiță nu-și putea auzi nici măcar propriile gânduri; neuronul lui, înspăimântat, s-a retras undeva într-un colț mai dosit al capului și stătea molcum acolo  tresărind la fiecare tunet al furtunii intestinale. La un moment dat, Ghiță simți că-l ia cu amețeli și-și zise că dacă nu-și ia zborul de la atâta presiune, sigur leșină de la miros; dar, o fericire! – tumultul mațelor luă sfârșit și Ghiță ieși tușind în sec la fel de repede cum a intrat.

Ciudat lucru însă – disconfortul de la burtă deși atenuat simțitor (Ghiță zâmbi) nu dispăruse. Acum își dădea seama că pe lîngă senzația de balonare mai era ceva; dar ce? Nedumerit,  Ghiță începu să-și mângâie burta și după câteva mișcări rămase uluit: avea ditamai burtoiul! Da, cele șase pătrățele de pe abdomenul lui au devenit o singură calotă sferică de proporții impunătoare.

Mâhnit de așa descoperire, Ghiță se gândea abătut la noua descoperire: ”Ce mă fac acum? Nu mai sunt acel Făt-Frumos tras prin inel care eram odată… N-o să se mai întoarcă fetele pe stradă să se uite la bustul meu păros… Eh… Trebuie numaidecât să mă apuc de exerciții. Da! Exerciții în fiecare zi, sport și mișcare și într-o lună revin la pătrățelele de dinainte…” Adâncit în gândurile sale, nici nu observă că a ieșit din casă și a și ajuns la bodega de la colț. Se opri în dilemă: ”Parcă ar merge o bere… Să-mi iau sau nu? Și-așa am burtă, dar dacă mai beau și bere?!..”; vru să-și continue drumul, dar se gândi că măcar în dimineața asta are un motiv – bea de ciudă; de ciudă că are burtă. Așa că, păși hotărât, luă berea care-l aștepta deja, o puse la gură și începu să bea. N-a luat sticla de la gură până nu i s-au scurs ultimele picături pe gât.

Atunci, îl păli o a doua revelație – ”He-he, ce rapid și ușor s-a dus! Și nici nu se simte! Burtă-burtă, da-ncape mai multă bere!”

Anunțuri

După sărbători

Cu greu, Ghiţă deschise ochii. Şirul sărbătorilor recente a lăsat destul de multe urme atât pe faţa lui bugedă cât şi pe corpul păros.

Dar, cu toate astea, era fericit şi avea cel puţin două motive pentru fericirea lui. Ei bine, dacă s-ar mai fi gândit, sigur găsea mai mult de două motive însă neuronul lui scufundat în bidonul de alcool consumat în mod continuu de sărbători şi între sărbători, de mult încetase a da vreun semn de viaţă.

Fericirea lui Ghiţă se datora simbiozei perfecte dintre plăcut şi util. Iubirea sa, Alondra, strălucea de fericire ca o stea pe cerul senin într-o noapte de vară, iar el era şi mai bucuros că a petrecut sărbătorile alături de marea sa dragoste în stilul bărbatului adevărat – când o cină romantică se transformă într-o adevărată aventură.

Da, Ghiţă a învăţat că ceea ce a început ca o glumă bună la beţie se poate transforma într-o vânătaie pe cinste şi un ochi umflat.