Despre planificare

Who fails to plan plans to fail.

Partea I

Cu coatele înfundate câțiva milimetri în jegul de pe masă, ținându-și berea într-o mână și cu barba sprijinită în cealaltă, Ghiță sufla plictisit o șuviță de păr care-i tot dădea în ochi limitându-i și mai mult vizibilitatea vădit afectată de consumul de alcool și perdeaua de fum de mahoarcă atotprezentă după lăsarea serii în birtul de la colt.

Era singur și frânt de oboseală. În ultima perioadă, destul de lungă și după cum îi spunea instinctul nici pe departe de a se apropia de sfârșit, a fost copleșit de muncă, sarcini de lucru și o mulțime de chestii personale mărunte dar care nu așteptau amânare. Cu atâtea pe cap, s-a dedicat trup și suflet muncii; oricât ar fi fost de obosit, de fiecare dată când vroia să renunțe la tot și s-o ia în toate cele patru părți ale lumii, o voce interioară îi spunea cu autoritatea unui dictator – ”Te-ai apucat de-un lucru – fii bărbat și du-l până la capăt!” ceea ce îl făcea să strângă în pumn toate rămășițele de energie rămase și să-și continue treaba.

Drept consecință, a pierdut contactul cu orice altceva în afara serviciului. Chiar și Bibi care era aproape mereu lângă el acum parcă dispăruse – nu l-a văzut nici el nu mai ține minte de când. Se mai întâlneau ocazional seara pe la birt – schimbau câteva vorbe dar și aceste întâlniri erau scurte – nu mai lungi de două beri căci, după două beri și oboseala de la muncă Ghiță nu mai era în stare nici măcar să-și rostească numele cum trebuie.

Tot cu gândul că poate se întâlnește cu Bibi a venit Ghiță și în seara aceasta la birt; altfel s-ar fi dus direct acasă dar parcă, nici acasă nu-i era a duce  – era prea devreme să se culce și regimul format automat în ultima vreme nu-l lăsa să adoarmă fără să simtă amețeala licorii bahice curgând prin vene. Așteptarea însă, s-a dovedit a fi prea îndelungată… au trecut zeci de minute și Bibi tot nu mai apărea așa că, Ghiță și-a luat o bere.

Sorbind alene, după ce, într-un sfârșit, a reușit să să-și dea șuvița de păr la o parte fără să miște din mâini Ghiță își plimba privirea prin încăperea strâmtă în căutarea a ceva care să-i atragă atenția. Privirea obosită i s-a oprit pe micul ecran al televizorului poziționat ca în toate birturile, sus într-un colț de-asupra barului. La televizor, un glas cadențat propovăduia din spatele unor imagini care se schimbau prea repede ca Ghiță să le poată înțelege despre necesitatea și beneficiile aduse de o gestiune corectă a timpului.

De la beneficii glasul a trecut direct la o listă cu zece strategii esențiale pentru o bună gestiune a timpului. Prima pe listă – concentrarea pe sarcina în curs apoi înlăturarea factorilor externi și tot așa  până când, ajuns la punctul în care trebuia să începi fiecare activitate cu o planificare a unei abordări optime, lui Ghiță i-a picat capacul norocos de la sticla de bere: și-a dat seama că lui tocmai asta-i lipsea în activitatea de zi cu zi – o abordare strategică, într-o serie de pași bine definiți puși într-un plan de lucru.

”Asta era!.. exclamă el în gând cu fața radiind de bucurie. Degeaba trag eu ca boul în plug; dacă nu știu să-mi planific timpul cum trebuie îl irosesc în mare parte pe prostii neesențiale și nu reușesc să fac mai nimic.” Emoția revelației i-a uscat gâtul și bucuria descoperirii cerea, după cum spune tradiția, să fie udată așa că Ghiță s-a supus imediat. Dintr-o singură suflare a ras jumătate de bere care imediat ajunsă în stomac a stârnit ca un muc de țigară aruncat într-o canistră de benzină o adevărată văpaie de gânduri și emoții.

”Și stai Ghiță peste program, trage până cazi pe brazdă și tot nu termini. Mergi acasă obosit, nu te odihnești cu săptămânile, nu-ți vezi prietenii cu lunile dar timpul trece!…” – mai sorbi vreo câteva gâturi de bere – ”Și toate astea pentru că nu știu să-mi pun mintea la contribuție și să gândesc înainte să mă apuc de făcut ceva.” Prima jumătate din a doua bere l-a convins definitiv – cu o mișcare fermă și ochii cruciș a pus sticla pe masă pentru a-și promite ferm: ”De mâine mă apuc și eu să planific înainte de a face ceva. ” Zis și făcut. N-a mai comandat și a treia bere ci a plecat direct acasăa adormit cu ideea de planificare înainte de execuție și toată noaptea a visat zeci de planuri și liste de sarcini evidențiate în diferite culori și ordonate riguros în funcție de importanță…

A doua zi, prezent la datorie de draga dimineață, Ghiță a luat lopata-n mână și s-a apropiat semeț de capătul parcelei pe care trebuia să o curețe ca un viking care se apropie de câmpul de luptă. Planul de seara trecută urma să fie pus în aplicare și ideea unei abordări sistematice care să dea rezultate îi mângâia atât de plăcut imaginația și orgoliul încât până și expresia feței s-a transformat din boțitura obișnuită a unei dimineți premature într-un rânjet îngâmfat al unui general pe câmpul de luptă atunci când știe că are toate avantajele posibile față de inamic și pur și simplu nu poate să nu iasă învingător. Iar în fața lui se întindea ceea ce semăna cu un adevărat câmp de luptă: o esplanadă după un concert. Mormane de gunoaie aruncate claie peste grămadă îngropau ceea ce cu doar o zi în urmă era un coș de gunoi, stârneau în imaginație peisaje dezolante ale unor ruine de după bombardament. Sacoșe și bucăți de pungi de plastic târâte de vântul slab peste stratul de coji de semințe și pahare de plastic care acopereau în întregime pavajul perpetuau imaginea apocaliptică a unei lumi încremenite de groaza atingerii de putrefacție purtată de vântul umed care învăluia totul într-o răceală de cavou.

Dar Ghiță zâmbea – el avea arma secretă pentru această luptă și încet-încet a început s-o pună în aplicare:  ”Mai întâi gunoaiele; le strâng pe toate și le duc la basculantă; voi începe cu cele din capătul opus ca să-mi fie din ce în ce mai ușor pe măsură ce mă apropii de capătul acesta. Apoi, tot din capătul opus încep cu măturatul; las roaba la unu-doi metri distanță, strâng totul până la roabă într-o grămadă, încarc grămada cu lopata și când roaba-i plină o duc la basculantă.” Aruncând o privire rapidă asupra esplanadei s-a și văzut cum strânge gunoaiele, cum mătură și încarcă roaba și o duce la basculantă. Mulțumit de ce-a văzut a și trecut la treabă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s