Răvașul

Ghiță își scărpină zgomotos câlții de păr de pe piept și deschise ochii.  Întinzându-și balele de pe un maxilar pe altul într-un căscat prelungit  urmat de un plescăit umed, își zise în treacăt că n-ar strica să se mai spele din când în când, cel puțin cât timp săpunul n-a prins încă la mucegai.

”Dar mai întâi și-ntâi de toate, să scriu”, își zise el cu hotărâre.

Alergând pe tărâmurile viselor noaptea trecută, Ghiță îți aduse aminte, așa prin somn, că a trecut ceva timp de când n-a mai schimbat o vorbă cu ai săi. N-ar fi fost asta o problemă, că oricând putea să-i sune; doar că, prin somn i s-a trezit pofta să scrie.

Nu înțelegea cum sau de ce, dar de când s-a trezit îl trăgea la scris mai ceva cum îl trage pe-un bețivan cu stomacul sensibil la ligheanul de lângă cap. Așa că, dând frâu liber impulsului liric, Ghiță porni scărpinându-și fesele în căutarea uneltelor potrivite pentru așa o trebușoară. Scotocind într-un colț parcă uitat de lume și scoase la lumina zilei pixul cu care nota scorul când bătea cărțile la bodega de după colț. Zâmbi la valul de amintiri pe care i le aduse pixul, apoi aruncă o privire iscoditoare prin jur – ”la bodegă scriam pe ce se nimerea, dar acum nu pot să trimit o scrisoare din ziar sau hârtie igienică”, cugetă el. Îi mai rămase ceva pagini din cartea de colorat care ar fi fost împlinirea ultimei tentative de scrisoare, dar nici aceasta nu putea fi folosită. ”Eram eu atunci beat fanfară, dar acum nu pot scrie pe foile astea că au desene”… își zise cu regret. Tot scotocind prin mormanele de gunoaie pe care le aducea acasă că doar de!, poate-or prinde bine!, Ghiță găsi, într-un final un caiet din care putea să valorifice câteva foi curate. Odată așezat la masă, porni să înșire rânduri-rânduri de răvaș.

”Vă salut cu drag, scumpii mei părinți de aici de unde m-au adus soarta, viața și nevoia! Sper să vă găsească acest umil răvaș voioși și sănătoși, tineri și vioi așa cum vă ține minte și inima mea și vă duce dorul. Aflați că vă scriu de dragul vostru și de dorul de a vă auzi de bine și nu din cauza unei nevoi sau, Doamne Ferește, orice altă pricină care ar întrista bunele inimi și luminoasele fețe ale dumneavoastră. Țin să vă spun de la început că feciorul dumneavoastră drag e bine și sănătos, ceea ce vă urez și vouă pentru mulți ani înainte! Duc aici în târg o viață bună și plină de împliniri alături de prieteni și persoane dragi…”

Timp de jumătate de oră, prins în momentul creației de muza lirică, Ghiță scrise cu zel povestindu-le la ai săi cum își petrece el timpul; cum  ziua, se lasă purtat de gânduri uneori mărețe, alteori pur și simplu visează aievea. Le spuse despre cum își petrece serile, purtând discuții filosofice cu un pahar de băutură la bodega de la colț; le spuse despre prietenia sa cu Bibi și cu bătăi întețite de inimă le spuse despre relația cu Alondra. Ca un fiu cumsecade, nu uită să includă o listă lungă a calităților ei, urmată de o asigurare că în viitorul apropiat le va face și lor cunoștință cu cea care ”îi luminează diminețile și-i îndulcește visele”.

În încheiere le trimise plecăciuni și urări de sănătate după care, așa cum a fost învățat la școală se apucă să citească scrisoarea de la cap la coadă ca să n-o trimită cu cine știe ce greșeli. Nici n-apucă bine să termine de citit primele fraze că se și îngrozi – abia de reușea să înțeleagă ce scrisese. Îngrozit de cât de urât îi devenise scrisul, Ghiță căzu pe gânduri. După câteva clipe scutură din cap și aruncă hârtiile.

– Mai bine le las un offline pe mess!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s