Numele ei

Pe măsură ce se zorea de ziuă, Ghiţă devenea din ce în ce mai impacientat. Gândul că nu putea să-şi amintească numele ei devenise o tortură adevărată.

Neuronul său se zbătea neputincios ca peştele pe uscat, fruntea lui Ghiţă era toată numai hopuri însă degeaba. Sudorile îi curgeau şiroaie de la atâta amar de concentrare. Îşi amintise chiar şi tabla înmulţirii dar numele ei tot nu.

Sleit de puteri, Ghiţă se aşeză pe primul scaun care i se ivi în cale. Neuronul lui, scăpând de un pic de aburi bahici îi trimise un impuls.

Ghiţă se lumină la faţă şi schiţă un zâmbet cu evantaiul său de dinţi. Ca un naufragiat se apucă disperat de paiul de salvare primit de la neuronul său şi se concentră şi mai tare.

Pe măsură ce înainta în gradul de concentrare, neuronul lui Ghiţă se simţea din ce în ce mai puternic. În plus, aburii de alcool au început a se răsfira şi la un moment dat în mintea lui Ghiţă erau nu unul ci chiar două gânduri.

Ghiţă era perplex; chiar dacă mai trăise aşa senzaţie, el oricum nu o ţinea minte. Rămase un pic nemişcat vrând parcă să simtă cu trupul cum mişună cele două gânduri în capul lui.

Brusc, Ghiţă scutură puternic din cap – “Asta nu-i a bine; mă duc să-mi iau o votcă să-mi limpezesc mintea.”

Reclame

Un gând despre „Numele ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s