Din nou despre ea

Deşi neuronul îi vuia ca trenul, Ghiţă era fericit – a petrecut sărbătorile anume aşa cum a vrut: tot amarul care se acumulase în anul trecut, a fost înecat în alcool. Atât de mult încât s-a îmbătat până şi Bibi.
Dar nu ligheanul de alcool consumat, nici Bibi beat şi nici porcuşorul zburător nu sunt pe departe principalul motiv al fericirii lui Ghiţă. Fericirea lui Ghiţă se datora în totalitate ei… Da, anume ei pentru că acesta este primul an care l-au întâlnit împreună şi pentru el a fost ca o poveste – plimbările cu ea sub braţ prin parc sub clar de lună, după o zi de muncă erau pentru el o fereastră în altă lume, nemaivorbind de fiorii care-l treceau atunci când, scoţându-şi mănuşile din dotare el îi atingea încet trupul scăldat în razele argintii ale lunii. Supleţea ei, conturată de mângâierile argintului din lumina lunii îl făceau pe Ghiţă să înlemnească de admiraţie. Putea să se uite la ea ore întregi, fără să mai simtă frigul de afară sau să vadă oamenii care deja îl ocoleau făcând o mişcare rotativă cu degetul arătător la tâmplă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s