Stând pe malul mării ca un falnic stejar, Ghiţă se uita semeţ şi visător la mare. Se simţea infim în faţa măreţiei misterului de necuprins ce se întindea în faţa lui. Se simţea neputincios văzând cu câtă furie talazurile se lovesc de mal.

Simţea cum marea îl învăluieşte, simţea vârtejul frumosului necunoscut al acestui colos acvatic în jurul său, simţea cum frumuseţea apelor îl copleşeşte şi îi era imposibil să-şi ia ochii de la spectacolul valurilor.

Neputând face faţă emoţiilor, Ghiţă scuipă o flegmă şi agest gest îl readuse cu picioarele pe pământ. Era singur pe malul mării. Aerul marii, prea curat, cu prea puţini aburi de alcool îi făcea rău lui Bibi şi de-aceea, se vedeau mai rar. În fiecare seară. După câteva beri şi ceva rachiu de sfeclă, Bibi apărea parcă de nicăieri şi bunii prieteni sporovăiau şi cântau până când lui Ghiţă i se rupea filmul.

Ea nu era cu el deoarece aseară filmul lui Ghiţă a fost mult prea scurt şi probabil cu un subiect puţin intrigant, deoarece Ghiţă nu-şi aducea aminte nimic. De ea nu-şi făcea griji. Zâmbi. Gândul la ea şi la faptul că ea reuşea întotdeauna să ajungă acasă îl făcu să zâmbească din nou.

Închipuindu-şi-o cum doarme şi zâmbeşte prin somn când îl visează, Ghiţă se simţi din nou copleşit de sentimente. De data aceasta, flegma salvatoare îl costă un efort mai mare. Reuşi din nou să revină cu picioarele pe pământ.

Totuşi, îi rămase zâmbetul pe buze. Trase aer în piept şi-şi îndreptă privirea la orizont.  Auzul, pe de altă parte îi era îndreptat la linia de confruntare a celor două elemente: apa şi pământul.

Simţi cum îi cade o picătură în cap. Instinctiv, îşi puse mâna în păr şi înjură. Era un autograf lăsat de un pescăruş în zbor.

Văzându-se pe malul mării, Ghiţă nu putea să creadă ochilor: peisajul, ambianţa şi circumstanţele îl făceau să se simtă în al nouălea cer de fericire. Nu că nu ar fi putut fi la o înălţime mai mare, dar 9 era cam pragul superior al tuturor numărătorilor lui Ghiţă. Deşi ştia că are zece degete la ambele mâini, prefera să numere de două ori câte cinci.

De ce nouă? Pentru că nouă la Ghiţă era cifra magică. Ca un numerolog bun ce nu era,  Ghită ştia foarte bine că şase beri plus trei seminţe erau destul ca să apară magia. Bibi (apărut cu o bere în urmă) făcea un gest magic şi memoria dispărea. Tot ce rămânea în urma magiei erau mahmureala şi vânătăile.

Acum, pe malul mării magia era alta. Alta pentru că Bibi nici nu mai reuşise să facă gestul magic şi acum dormea ca porcul, îmbrăţişat cu o sticlă. Era magia lor: a lui şi a ei…

Stăteau unul lângă celălalt, ea sprijinindu-se de umărul lui şi el ţinând-o tandru de mijloc. Soarele ieşea de după orizont de parcă ar fi făcut o baie în infinitul mării şi acum îi mângâia pe ei cu razele sale.

Văzând cum razele soarelui îi conturau supleţea corpului ei, Ghiţă deveni un pic gelos; i se părea că astrul îşi poartă razele pe trupul ei cu prea multă afecţiune. După puţin timp însă, îşi dădu seama cât este de ridicol să fie supărat pe soare. Până la urmă, ea era alături de el – Ghiţă şi nu de soare.

Gândul acesta îl făcu să zâmbească. Îşi arătă evantaiul de dinţi într-un zâmbet larg şi i se păru că soarele păli. Răsuflă uşurat şi simţi cu plăcere unduirea corpului ei. Zâmbi din nou.

Atras parcă de o forţă necunoscută, se înclină spre ea şi îşi întinse buzele pentru a savura un sărut de neuitat…

-          Ghiţă, iar ai halucinaţii? .. se auzi pe neaşteptate glasul şefului. Nu te-am adus aici ca să pupi mătura!

(În loc de) Preambul

Înecat în dinamismul cotidianului, cu timpul trecând în goana calului dar totuşi neputând rezista tentaţiei de a comenta nişte titluri din presă renunţ la ideea de a le acorda spaţiul web separat şi mă simt nevoit să fac un colaj de comentarii (proprii şi personale) despre titlurile respective.

Primul titlu care s-ar încadra perfect într-o categorie „Haz de necaz”, dacă aceasta ar exista, este “Zinaida Greceanâi şi-a înaintat înca o data candidatura” .

Întrebarea logică aici este: „Serios?”. Nu cunosc nici un tânăr comunist ca să mă pot pronunţa, dar din câţi comunişti mai în vârstă am văzut dând declaraţii la televizor, majortatea mi-au lăsat impresia că au probleme serioase cu psihicul. În frunte cu Voronin, care după cum am mai menţionat aici este caracterizat de fraza „Părul sur şi mintea-n [rimă]”. Dar Zina? Cu toate că nu are părul sur (sau poate şi-l vopseşte?), doamna Zinaida a arătat de nenumărate ori că mintea i se află tot în aceeaşi regiune. Dacă nu mă credeţi, vă invit să cautaţi vre-un discurs al Dumneaei (altul decât unul de elogiere a partidului de alienaţi din care face parte, că discursul ăla sigur nu e scris de ea) şi să mă contraziceţi când spun că Greceanâi doar deschide gura şi iese o prostie, dar când mai şi vorbeşte te doare creierul.

Şi ea vrea să fie preşedinte? Ce fel de viitor are o ţară având în frunte aşa un specimen? Specimen care probabil a terminat facultatea pentru că a tocit manuscrisele lui Lenin în loc să bage în bostanul gol economie. Cum poţi să aspiri la postul de preşedinte când în calitate de premier ai adus ţara la sapă de lemn negând crizele economice? Am discutat pe această temă şi cu câteva fete şi ca să vezi: nici logica feminină, cunoscută pentru cât este de controversată, nu poate explica faptul!

Concluzie: (pardon pentru tautologie) ce nu e logic e ilogic oricare ar fi logica. Dar dacă existenţa acesteia este negată în cercul Partidului Cretinilor din Republica Moldova, atunci eroarea genetică sau, dacă vă place mai mult jertfa avortului, Zinaida Greceanâi poate candida (din nou) pentru funcţia de preşedinte. Ea este pe deplin capabilă să ridice economia ţării din genunchi pe brânci.

Al doilea titlu (şi doar titlul) este o perlă a celor de la Pro TV “200 de participanti la GayFest! 1.000 de politisti, alaturi de ei“.

1000 de poliţişti ALĂTURI de participanţii la GayFest? Să înţeleg că cei 1000 de poliţişti care până acum reprezentau „organul” acum reprezintă alt organ? Care organ anume, sau ce anume reprezintă cei 1000 de poliţişti puşi alături de reprezentanţii minorităţilor sexuale de către o minte ilustră de la Pro TV, aştept să-mi spuneţi în comentarii.

Prolog (cam lung)

Multă apă s-a scurs pe Prut, Nistru şi alte râuri şi râuleţe de la evenimentele din 5 aprilie. Gura lumii (a se citi „presei”), care după cum se ştie nu poate fi astupată cu un braţ de fân, a relatat mai mult sau mai puţin bine şituaţia diplomatică precară din Europa de Est. Deloc bine au creionat această situaţie câteva agenții media din Moldova, care însă au o scuză incontestabilă: limba le era mult prea obosită de la lustruirea feselor președintelui în funcţie. Se ştie că limba oase n-are, dar nici maşină nu e, oboseşte şi ea de la atâta fricţiune de fesele prezidenţiale.

Ca o paranteză, mă întreb: dacă tot sunt atât de entuziasmaţi în ceea ce fac, de ce nu fac oare şi o statistică? Îmi şi închipui titlurile de la promter-e: „Un studiu amănunţit arată că Voronin are 101 coşuri pe cur”(Apropos, am verificat cuvântul pe http://dexonline.ro şi nu era adnotat ca vulgar). Mai departe urmează bineînţeles nelipsitul raport coşuri/bucă (Nici acest cuvant nu este vulgar conform http://dexonline.ro), o distribuţie a coşurilor pe întreaga suprafaţă a curului prezidenţial şi la sfârşit bineînţeles diferenţa dintre numărul de coşuri de pe curul prezidenţial de acum şi din aceeaşi perioadă a anului trecut.

Dar să nu ne abatem de la temă. Tema propriu-zisă este povestea roză cu care sunt dădăciţi moldovenii aşa cum o spun agenţiile respective; o poveste modernă şi totodată tradiţională, o adevărată capodoperă.

Iar acum, închipuiţi-vă cortina care se dă la o parte şi în prim plan încep să se contureze meleagurile mioritice…

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. Pe meleagurile îndepărtate ale Europei de Est, se întindea falnic ţara Moldovei. Tărâm feeric, în care orice vis devine realitate dacă eşti un visător adevărat şi ai bani. Ţara Moldovei era ca orice altă ţară, cu oameni care mai de care; şi înapoiaţi şi minţi ilustre, şi zgâriţi şi altruişti până-n măduva oaselor. Peste aceşti oameni, domnea împăratul Vladimir Voronin cu bunătate, calm, chibzuinţă şi cumpătare.

Poporul său însă fusese fermecat încă din răstimpuri vechi cu vraja cumplită a secerii şi ciocanului încât pentru binele său (al împăratului) Luminăţia Sa a hotărât ca poporul să doarmă un somn adânc şi dulce ca să nu mai sufere de agonia farmecului. Zis şi făcut: crainicii regelui au dat şfară-n ţară povestea ticluită de împărat şi supuşii s-au cufundat într-un somn adânc cu vise roz.

Au rămas de veghe doar cei din suita împăratului şi prinţul Oleg, pentru ca acesta să poată să-şi cârmuiască afacerile importante.

Toate bune şi frumoase până când, la un moment dat, nori grei de furtună apăruseră la graniţa ţării; Voronin, avu o revelaţie (am vrut să scriu divină dar Voronin e comunist, aşa că renunţ la epitet) că vecinul de la Vest pune la cale un plan diabolic de cotropire a lumii şi prima ţintă este Moldova. Având în faţă harta lumii, revelaţia îi proiecta în etape tendinţele expansioniste ale României: mai întâi Moldova, după care Ukraina. Mai departe totul era în ceaţă dar Voronin ştia sigur că întunericul expansionist nu se va opri aici, nu se va opri până nu va avea întreaga lume la picioare.

Cele văzute îl îngroziră, dar nu-l intimidară. Acţionă rapid. În primul rând a introdus regimul de vize, stagnând astfel intrarea iminentă a maselor de români în Moldova. Îşi adună crainicii şi le descrise situaţia. Discursul său era lin şi melodios, fluent şi coerent. Când îşi exprima dragostea şi grija sa pentru popor putea scoate lacrimi şi din piatră seacă, iar când a ajuns la descrierea acţiunilor de ripostă avea fermitatea unui spartan (Aici nu m-am putut abţine).

Când şi-a terminat discursul, crainicii săi, emoţionaţi până-n vârful urechilor s-au răspândit în toate cele patru colţuri ale împărăţiei pentru a da de veste voia şi fapta împăratului.

Şi aşa, supuşii buimaci de somn au luat cunoştinţă de cele spuse şi făcute de salvatorul lor împăratul şi s-au întors pe cealaltă parte pentru a continua să viseze roz.

Mulţumit, împăratul a cules laurii şi continuă şi astăzi să vegheze vigilent asupra bunăstării ţării şi a graniţelor sale.

Aici cortina se închide şi începe epilogul.

Epilogul este răspunsul la întrebarea: „Bun, şi unde-i capodopera?”. Ei bine, fascinantul la această poveste este că pentru unii nu este o poveste. Cu alte cuvinte, cineva o crede.

Şi deși cea mai sumară caracterizare a lui Voronin este „Părul sur şi mintea-n … rimă”, agențiile media care îl ling acolo unde îi este mintea se fac luntre şi punte ca această poveste să pară cât mai reală.

Păcat de cei care văd prin această perdea roză trasă peste ochi.

Am rămas tablou la articolul de aici. Nu mai dau copy/paste la titlu că mi-e scârbă.

Nu mai întreb cât este de amoral şi inuman să faci aşa ceva. Fac însă ceea ce scrie în titlu: instig la violenţă împotriva infamilor care-şi spun poliţişti şi sunt în stare de aşa ceva.

În apogeul mâniei, un singur gând mi-a trecut la adresa lor: “Împuşcaţi!”. Mai apoi mi-am dat seama că aceşti indivizi nu merită să moară. Dacă aş putea să le dau viaţă veşnică şi chinurile iadului, pentru ei aş face-o fără măcar să clipesc din ochi.

Dar nu pot. Prin urmare, lansez avertismentul că următoarele rânduri nu se recomandă a fi citite de către persoane sub 16 ani şi mă gândesc ce le-aş face.

Şi deoarece corpul cedează torturii mai uşor decât sufletul, în primul rând aş pune un individ de acesta să suporte umilinţa. Să fie legat de un stâlp, la drum aşa încât orice trecător să-l scuipe-n faţă. Aş da şi premii pentru cea mai greţoasă şi mai bine ţintită flegmă.

După acest tratament, o bătaie de încălzire. După bătaie, să fie castrat. Dar nu cu anestezic. Şi în plus şi cu un cuţit mai puţin ascuţit, ca să nu taie prea bine sau prea repede şi infamul să simtă fiecare minut din procedeu. Mai apoi, ceea ce a fost mândria şi bărbăţia lui să i se dea s-o mănânce. Jumătate gătită şi jumătate crudă.

Dacă supraveţuieşte, să fie trimis în închisoare şi să ştie fiecare deţinut de acolo toată povestea lui, astfel încât individul respectiv să fie, pe o durată cât mai mare a sentinţei, târfa puşcăriei. Să fie abuzat sexual până leşină, să fie readus la luciditate şi abuzat sexual în continuare. Asta o să-i servească drept doza zilnică de umilinţă servită cu vârf şi îndesat.

Şi dacă nici aşa nu moare sau nu-şi pune capăt zilelor, atunci se poate trece şi la tortura fizică. Picătura chinezească e prea puţin. Alte opţiuni aici. Nu mai comentez din două motive: nu vreau să fiu considerat maniac şi să nu mă trezesc acuzat de ceva (mai ştii?).

Ceea ce am vrut să spun este că indivizii care ar fi tebuit să protejeze cetăţenii trebuie să sufere. Nu pot spune cu siguranţă că iadul există. Şi chiar dacă ar exista, o eternitate de suferinţă mi se pare prea puţin pentru astfel de fapte.

Sărbători fericite!

Mânaţi de spiritul patriotic şi îngroziţi de fărădelegile săvârşite de regimul comunist, mulţi dintre noi, tinerii basarabeni încearcă prin mijloacele care le stau la dispoziţie să îşi exprime susţinerea faţă de cei care au participat la protestele din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Fapt care merită apreciere şi chiar laudă.

Mai recent, au prins popularitate mass-urile pe Yahoo Messenger scrise din aceeaşi pornire de luare de atitudine care fac apel la participarea la un anumit eveniment.  Nimic rău până aici, doar o singură problemă: din când în când autorii acestor mesaje uită să mai şi gândească.

Exemplu (copy/paste fără diacritice):

E saptamina patimilor… a indulgentei, a smereniei, a iertarii. Nu se poate ca cei care fac astfel de abuzuri cu tinerii de la Chisinau, care ne ameninta si vor sa bage frica-n noi sa-l uite pe Dumnezeu. Haideti sa venim miine, 14 aprilie, ora  19.30,  in fata Mitropoliei la Iasi, si sa ne rugam la Sfinta Cuvioasa Parascheva, sa aprindem cite o luminare pentru sufletul lui Valeriu Boboc, de 23 de ani, care a murit pentru Basarabia. Macar atit putem face. Nu putem ramine indiferenti !

Nu vreau să fac un atac la persoană, dar astfel de formulare înseamnă să te dai în spectacol. Înseamnă să faci reclamă şi să te lauzi în faţa reprezentanţilor mass-media (care nu fac altceva decât să-şi facă datoria şi să relateze orice eveniment) că “uite ce baieţi şi fete de treabă suntem noi! Nu contează că un om a murit, noi trebuie să folosim acest pretext pentru a ne lăuda că nu putem rămâne indiferenţi.” Că doar asta înseamnă “măcar atât putem face” – să facem un eveniment care să apară în presă.

Moartea unui om nu este un prilej ca să-ţi satisfaci ego-ul idiot prin faptul că ai reuşit să mobilizezi câteva persoane şi să apari în presă. “Mamică, mamică, uite sunt în ziar şi la televizor! Şi ce bine mă simt că am mobilizat câteva zeci de persoane care au venit să aprindă lumânări! Acum Dumnezeu sigur o să-i ierte toate păcatele, că doar la moartea cui au mai fost jurnaliştii?”

Aberant, nu-i aşa? Da. Şi trist. Nu faci spectacol când e vorba despre moartea unui om. Mortul ori îl tratezi cu respect, ori îl uiţi.

Pe lângă acestea, mai e şi o lipsă de respect faţă de lăcaşele de cult. La mitropolie vii să te rogi, să participi la o anumită ceremonie religioasă nu să îţi manifestezi “atitudinea”.

Vreau să fiu înţeles: în primul rând adresez condoleanţele mele rudelor şi apropiaţilor răposatului; sunt pentru a lua o atitudine şi “a face ceva” – voi merge la biserică şi voi aprinde o lumânare şi îndemn pe fiecare să facă acest lucru, dar nu în turmă. Fiecare atunci când binevoieşte şi când are timp, dar să nu facem din moartea unui om un spectacol.

Continuă lista şocurilor pe care mi le provoacă “tovarăşii” din organele de conducere ale Republicii Moldova şi dictatura lor.

Partea bună este că pe net au apărut poze cu ceea ce pare a fi o dovadă a fraudării alegerilor.

Alegeri fraudate

Partea rea? Urmăriţi reportajul celor de la Moldova1 despre decesul lui Valeriu Boboc, prezentat în filmuleţul de pe http://unimedia.md/

Şi încă ceva: Cotidianul trage alarma

Autorităţile Republicii Moldova au stat în ultimele zile cu ochii pe presa românească pentru a-i identifica pe cetăţenii basarabeni care au participat la mitingurile de sprijin organizate în Bucureşti şi în alte mari oraşe şi care se întorc în ţară.

Stau cu sufletul la gură şi aştept ceva noutăţi de peste Prut. Pe Twitter nu mai înţeleg aproape nimic, sit-ul unimedia. e jos… Probabil iar se pregătesc “tovarăşii” de la conducere de un atac şi iarăşi privează lumea de informaţie, iarăşi îi manipulează.
Ieri, pentru un moment eram foarte furios pe compatrioţii mei: de ce nu se revoltă? După o clipă însă mi-am dat seama că sărmanii nu ştiu ce se întâmplă în propria ţară. A cincea zi Moldova 1 dă emisiuni care reflectă situaţia din ţară într-un mod căruia doar obiectiv nu i-ai spune. De fapt, i-aş putea spune obiectiv doar în cazul unei alienări mintale.
Oricum, speranţa moare ultima şi fie că opoziţia va demonstra fraudarea alegerilor, fie că va fi o revoluţie, oricum râtanul (link pentru Voronin) comunist îşi trăieşte ultimele zile.

Încă un copy-paste despre ce se întâmplă la Bălţi

[13:04:00] SANYOK: нихуя вчера в Бельцах пытались
[13:04:15] SANYOK: но 6 отдел пиздов распределил поровну
[13:04:40] Seffu : Я к стате серьёзно… Если сеичас выграет опозиция то будет присоединение.. А если выграют Комунисты то всё пипец порвут все связи с европой и будут вступать в союз России с Белорусией
[13:04:51] Seffu : Где пытались?
[13:04:58] SANYOK: на площади
[13:05:06] SANYOK: стадо собралось
[13:05:23] SANYOK: тупых дебилов одни малолетки
[13:05:39] Seffu : И чё
[13:05:57] SANYOK: перевернули все мусорки и готовились вступить в евросоюз
[13:06:30 | Изменены 13:06:43] SANYOK: но менты
отхуярили самых пиздючих, связали и закрыли в своих подвалах
[13:06:30] Игорь: культура…
[13:06:44] Seffu : хыыы
[13:07:02] ALINA: ага и сами задницами туда же и уселись
[13:07:04] Seffu : блин   я б собрал банду вышел бы в центр погулять ))
[13:07:15] SANYOK: там было
[13:07:27] SANYOK: оч много желающих погулять)))
[13:07:32] Игорь: Так вчера собралась банда…до 12 ночи стояли у паспортного
[13:07:35 | Изменены 13:07:43] SANYOK: с цепями…………
[13:08:35] Seffu : Какая банда?
[13:08:52] ALINA: металюги
[13:08:58] Игорь: Было пару боксёров…и ещё мужики..ты знаешь их
[13:08:59] SANYOK: против быдла
[13:09:11] Seffu : ну я имею в виду наших? ))
[13:09:22] Seffu : тогда норм
[13:09:27] SANYOK:
[13:09:33] SANYOK: наши наши
[13:09:53] Seffu : Реально надо в Кишинёв собираться ) Но хотябы 5-6 тыщ надо собрать )
[13:10:30] SANYOK: Кишинёв закрыт
[13:10:37] ALINA: я за  уже 5999
[13:10:39] Seffu : да слыхал
[13:10:42] Seffu : нас пустят )
[13:11:00] Seffu : Мы с флагами Комунистов поедим … И я договорюсь

: SANYOKВадик мне даст зелёный свет если скажу зачем едим )
[13:14:13] Seffu : Вы просто прикиньте они разобрали  здание парламента теперь те соберутся не скоро.. И начнётся у нас Украинский расклад… ДУмаю в кризис  всем будет плохого с этого
[13:14:35] Seffu : Так что сильно не обольщяйтесмь те кто хотелибы обьединения с Румынией
[13:15:00] SANYOK: (mm)
[13:15:00] Seffu : Это ситуация всем выйдет боком
[13:15:06] Игорь: Надо было не рогами думать
[13:15:14] ALINA:
[13:15:15] SANYOK: и копытами
[13:17:01] Seffu : Думаю что эта интеграция в Румынию  будет проходить так что  половина  людей уедет из страны а вторая будет на голодовке сидеть