Din păcate, trebuie să recunosc: m-am oprit din avântul criticii prostiei deoarece, din nou din păcate, nu am mai gasit nimic de criticat. Totuşi, cred cu fermitate că de vină e norocul meu, de fapt norocul autorilor, că încă nu am dat de un articol căruia să-i aplic reţeta de ou cu oţet. Nici pe departe nu vreau să mă gândesc că nu mai am articole din categoria celor menţionate mai sus… până la urmă, conform citatului marelui Einstein: “Două lucruri sunt infinite: Universul şi prostia umană. De primul nu sunt sigur”.

Aşa că, aştept şi caut…